Campanie NEWSMAKER.RO „Donarea de organe salvează vieți”. Dr. Carmen Pantiș, coordonatorul de transplant pe Bihor, ne explică, pas cu pas, cum se stabilește moartea cerebrala și cum se face prelevarea

Detalii
AddThis Social Bookmark Button

Donarea de organe este un subiect aproape tabu în România, iar pentru întreținerea acestei stări există mult folclor: se fură copii cu faimoasa ambulanță ca să le ia organele, se prelevează organe de la donatori vii etc. Și atunci, în special pe fondul unei educații precare sau a uneia ultra-religioase, habotnice, donarea de organe a scăzut dramatic în România. Tot mai puține familii acceptă ca ruda lor, după ce a fost declarată în moartea cerebrală, să devină donatoare de organe. O fi teama că la Înviere, nu va fi pregătit pentru viața de apoi, viața veșnică, pentru că nu va mai avea toate organele.

Așa se face că în anul 2018, potrivit directorului executiv al  Agenției Naționale de Transplant, în România au fost doar 55 de donatori.

Pentru ca oamenii să înțeleagă că medicii care fac prelevări nu sunt o haită de criminali care fură organele din om curmându-i viața, pentru ca acceptarea donării de organe să devină o practică, NEWSMAKER.RO a decis începerea Campaniei “Donarea de organe salvează vieți”, în cadrul căreia o serie de medici de renume ne vor vorbi despre transplantul de organe, despre moartea cerebrală și actul prelevării, despre cadrul legislativ, ajutându-ne să conștientizăm că întreținerea artificială a suspiciunilor nefondate nu ajută la nimic, ci din contră.

Inevitabil, în mintea fiecăruia dintre noi au încolțit, măcar o dată, întrebări de genul:  “ce se întâmplă în timpul transplantului? Oare există vreun sâmbure de adevăr că donatorul în moarte cerebrală simte? ”. Pentru a lămuri pe deplin lucrurile, am stat de vorbă cu dr. Carmen Pantiș, medicul orădean care coordonează programul de transplant în Bihor. Și care, în acest an, a reușit să realizeze 11 prelevări de organe, din totalul de 55 câte au fost în toată țara.

Cum se pune diagnosticul de moarte cerebrală

Moartea cerebrală este un proces ireversibil, pentru că nu mai există circulație cerebrală, așa că începe procesul de necrozare a neuronilor. După ce medicii pun diagnosticul de moarte cerebrală, tratamentul şi terapia artificială (ventilația mecanică etc)  se instituie pentru că urmează abordarea familiei. Dacă se acceptă donarea, se continuă terapia intensivă, pentru menținerea parametrilor fiziologici normali.

“O echipă medicală, independentă de medicul curant al pacientului, de echipa de prelevare sau de coordonatorul de transplant stabilește diagnosticul de moarte crerebrală. Medicul neurolog, anestezist sau neurochirurg face, potrivit protocolului și legislației în vigoare, o serie de teste: examen clinic pentru reflexele de trunchi cerebral, electroencefalogramă – aceasta se face la minimum 6 ore la adult și 12 în cazul copiilor – sau o arteriografie a vaselor cerebrale, pentru a se stabili precis că nu mai există circulaţie sanguină în cerebel, trunchi cerebral şi emisferele cerebrale. De asemenea, trebuie identificată precis cauza morții cerebrale. Când aceasta nu poate fi stabilită se evită declararea morții cerebrale pentru că sunt situații care pot simula moartea cerebrală, cum ar fi hipotermia, iar echipa medicală trebuie să fie foarte sigură”, explică dr. Carmen Pantiș.

Creierul este mort, corpul are temperatura 32 de grade Celsius, iar tensiunea este foarte mică

Dacă diagnosticul de moarte cerebrală a fost stabilit și aparținătorii acceptă donarea de organe, se cheamă echipa de prelevare. “ Oamenii trebuie să înțeleagă că acea persoană este, practic, decedată, iar inima îi bate doar datorită medicației administrate în secția de terapei intesivă și datorită ventilației mecanice. Donatorul este atent monitorizat, pentru că în orice moment poate apărea o tulburare de ritm cardiac sau ca urmare a dezechilibrelor hidroelectrolitice şi acidobazice grave. Să nu uităm că vorbim despre un donator cadavru, al cărui creier nu mai funcționează, are tensiunea arterială foarte mică și temperatura corpului de 32 de grade Celsius. De asemenea, în organismul donatorului cadavru se instalează imediat, întotdeauna, diabetul insipid, și apar dezechilibre ale ionilor în corp iar ficatul, inima, pancreasul și rinichii se compromit rapid. Echipa medicală trebuie să-i mențină  valorile fiziologice prin medicație specifică, administrată permanent, pe injectomat. Donatorului i se fac și două teste de apnee pentru ca echipa medicală să se asigură că după ce e scos de pe ventilație mecanică nu își reia singur respirația după 10 minute. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este foarte clar că trunchiul cerebral este mort. În acest moment se anunță aparținătorii că pacientul este decedat. Aici intervine coordonatorul de transplant, pentru a discuta cu familia și a stabili dacă decedatul este un posibil donator. Au dreptul să decidă, potrivit legii, soțul/soția decedatului, fiu/fiică, soră/frate până la rude de gradul IV. Există niște vârste limită pentru fiecare organ. Inima și pancreasul se iau doar de la pacienți cu vârste până în 50 de ani, rinichii până la 70 de ani și ficatul până la 80. De asemenea, se pot recolta țesuturi osoase, tendoane, piele și cornee. Fiecare familie are dreptul să decidă dacă donează sau nu și ce anume”, spune dr. Carmen Pantiș.

Cum se face prelevarea

Dacă aparținătorii și-au dat acordul pentru donarea de organe și/sau țesuturi, se poate face prelevarea. “Totul se face în condiții de sterilitate perfectă ca la orice operație. Este exclus ca un pacient să-și revină din moarte cerebrală pentru că neuronii sunt foarte vulnerabili la lipsa de oxigen și în trei minute încep să se necrozeze. Moartea creierului este moarte. Recoltarea de organe  se face în anestezie generală pentru că aparatele de anestezie ajută la monitorizarea permanentă a funcțiilor donatorului. Echipa medicală trebuie să observe orice modificare și să dozeze medicația în funcție de aceasta. Numai în Oradea s-au făcut, în ultimii 10 ani, peste 150 de prelevări de organe. Dacă ne-ar fi plâns pe masă vreun donator cadavru sau s-ar fi întâmplat orice altceva, vă asigur că așa ceva nu ar fi putut fi ținut secret. În plus, în afară de Jurământul lui Hipocrat și de prevederile legale, și noi, medicii, suntem oameni, avem conștiință, avem familii, avem principii, avem sentimente. Tocmai pentru că nu mai au lacrimi, la donatorii de la care se prelevează și cornee se acoperă pleoapele cu comprese sterile umezite cu ser fiziologic, pentru a împiedica uscarea. Donatorul cadavru este…cadavru. Restul este folclor, menit să trezească interes și să zădărnicească transplantul. Donatorii sunt îngeri salvatori pentru primitori, iar aceștia se gândesc, cu recunoștință, tot restul vieții lor, la persoana datorită căreia trăiesc și la generozitatea familiei care a avut puterea și înțelegerea să accepte ca rudei lor să îi fie prelevate organele pentru a fi donate altcuiva. Cultura donării de organe trebuie implementată in toate spitalele acreditate din România”, declară dr. Carmen Pantiș.

Sursa: newsmaker.ro ( Daniela Arnautu )

   

Traducere cu Google  

Romanian English French German Italian Portuguese Russian Spanish
   

Vă recomandăm o carte despre transplant în România! Mărturii de la donatori, pacienți și medici.  

Clic pentru detalii

   

Pagina pe Facebook  

Vizitati si pagina noastra pe Facebook!

   

Susțineți asociația cu 2% (clic pe foto)  

   

Eveniment  

Click pentru detalii
 

   

Statistici  

Vizitatori
2
Articole
130
Link-uri web
104
Afișări articole
256929