Sfârșit de an 2019

Detalii
Categorie: Articole
Publicat: Duminică, 05 Ianuarie 2020 18:34
AddThis Social Bookmark Button

La sfârșit de an, ca de altfel în fiecare zi, un cuvânt de mulțumire se îndreaptă către cei ce au prețuit viața, când tristețea, disperarea, necunoscuțul absolut (viața fără cel drag) părea că l-a învins și pe el. Ați ales să dați șansă la viață altor copii, tineri, mame, tați. În suferință ați căutat ca altora să le fie bine, să zâmbească, să fie alături de familiile, prietenii și colegii lor. Căci bucurie a fost pentru mult mai mulți oameni, pentru frații, părinții, copiii și pentru cei care s-au rugat pentru sănătatea celui suferind.  

Vă mulțumim pentru că ați prețuit frumusețea faptelor bune. Un element de sănătate a unei societăți este capacitatea de a vedea oameni bucuroși în jurul nostru. 

Un cuvânt de mulțumire se adresează și celor vii, cei din familie care au ales să meargă până la capăt cu iubirea față de cel de același sânge, donând parte din ficatul lor. Au ales durerile unei operații cu toate riscurile și suferințele inerente. Ei sunt cei care demonstrează că iubirea poate face totul – să dai viață din viața ta!

Un cuvânt de mulțumire la final de an se îndreaptă și către echipa medico-sanitară care ne demonstrează – ca mulți alții -  zi de zi, ceas de ceas că lumea este bună, nu doar datorită priceperii lor profesionale ci și prin priceperea umană – căci omul din față este bolnav nu doar fizic ci și sufletesc. Au răbdare, har să asculte și să vadă dincolo de ce spun analizele.   Învățăturile din bătrâni, din veșnicie spun că cine salvează o viață salvează o lume. Cei care fac asta sunt considerați drepți între semenii săi. Oare cum poate fi numit cel care a construit o școală de ‘renaștere’, de transplant hepatic în România învățând pe alții cum să facă posibilă o minune - viața după moarte? Numele lui Irinel Popescu și al discipolilor sunt cunoscute de noi toți, recunoștința și admirația noastră este continuă! Ei sunt Drepții noștri – repere pentru noi și pentru cei care văd binele în celălalt.  

Anul acesta s-a mai întâmplat o minune – Asociația a achiziționat un ecograf performant. Despre necesitatea unui nou ecograf s-a vorbit mult. După transplant pacientul primește un ficat bun. Dar anii curg și toate cele aferente trecerii anilor se adună și la pacienții transplantați. Este nevoie de investigații, de urmărire, monitorizare a sănătații continuu.  Suntem pacienți ai sistemului de sănătate din România; vedem lipsurile dar recunoaștem și generozitatea, grija statului român față de cetățenii români. Nu sunt ecografe suficiente, nu sunt multe ecografe performante, este o realitate în foarte multe state, chiar în cele bogate. Era nevoie de indisponibilizarea pentru mai multe ore a unui ecograf din secția cu pacienți foarte grav bolnavi. Noi cei care am trecut pragul celei de-a doua vieți, am gândit că trebuie să inițiem demersul pentru cumpărarea un ecograf dedicat pacientilor transplantati. 

Prima reacție în astfel de situații este: – Nu se poate. Nu vedeți că lumea se înrăiește pe zi ce trece, nu vedeți la televizor din ce în ce mai multă violență, ură, răzbunare și sfidare din partea semenilor noștri. Dar lumea adevărată, cea din afara știrilor violente de la TV, a înțeles că marile bucurii se fac din multe puținuri. S-a cerut fiecăruia din puținul lui o contribuție. Cei care au contribuit nu și-au pus intrebarea cât dă celelalt, dacă eu dau mai mult ci au gândit clar cât pot da eu! Constribuțiile modeste, ale multor oameni au arătat – demonstrat – că lumea în trăirile ei simple, este bună, generoasă, că semenii noștri sțiu ce înseamnă bucuria, sănătatea. Un gand de pioasă recunoștință, de adâncă pomenire se îndreaptă și către cei care au contribuit cu bani și care înainte de a sosi ecograful s-au stins, au plecat într-o lume mai bună, în împărăția lui Dumnezeu; nu credem că poate fi  în altă parte oameni cu suflete atât de înalte. Pentru ei a fost prea târziu. Prea târziu într- o lume mult prea preocupată de vorbe, de acuze și mai puțin de implicare.

Pentru ei, pentru cei ce suferă pe paturile de spital zi de zi în speranța unei șanse la viață vom încerca să facem mai mult. Să arătăm celorlalți binele și bucuria dăruită semenilor. 

La mulți ani!