Ea este femeia căreia stilista Teo Mărăcineanu, prin moartea sa, i-a salvat viaţa. Ficatul tinerei ucise de un atac cerebral a fost transplantat Mariei, o mamă din Arad

Detalii
AddThis Social Bookmark Button

Dumnezeu a luat-o la el pe Teodora, o tânără jurnalistă, frumoasă şi talentată. Brusc şi fără explicaţii, ea a murit, zilele trecute, secându-le sufletele părinţilor. Şi totuşi, o parte din Teodora Mărăcineanu trăieşte în continuare, este vie, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Cum? Prin Maria! O femeie cu ochi de smarald, pe care am întâlnit-o pe un pat din Spitalul Fundeni.

Povestea Mariei a început in Sebiş de Arad. Era o tânără frumoasă, care s-a îndrăgostit iremediabil de Petru, cel care i-a devenit soţ şi alături de care trăieşte şi azi, după 25 de ani de bine şi de rău, o poveste superbă de dragoste.

„Sotul meu a zis, înainte să mă ştie, că femeia care îi va pune pe farfurie, într-o zi o prăjitură şi jumătate îi va deveni soţie. Eu am fost aceea. Era la noi în vizită şi nu ştiu ce mi-a venit mie să îi umplu farfuria. Aşa a pornit totul şi de atunci suntem împreună”, a început povestea vieţii ei Maria Catiţa Ardelean (50 de ani). Femeia firavă stătea pe marginea patului de spital şi zâmbea a speranţă. Prima dată după mulţi ani de suferinţă şi câteva luni de deznădejde.

Ea este femeia căreia stilista Teo Mărăcineanu, prin moartea sa, i-a salvat viaţa: "În burta mea l-au găsit pe... fratele meu geamăn"

Medicii din Sebiş o purtaseră ani la rând într-un vârtej al diagnosticelor neînţelese şi al tratamentelor inutile. „Iniţial am avut o sarcină cu gemeni, pe care am pierdut-o. Atunci mi s-a descoperit un chist ovarian pe care l-am tratat cu medicamente care mi-au afectat ficatul. Doi ani mai târziu, am reuşit să aduc pe lume un băieţel. Nu l-am născut normal, ci prin cezariană. Când m-au tăiat, medicii au avut un şoc: în burta mea l-au găsit pe... fratele meu geamăn care se dezvoltase sub forma unei tumori în interiorul meu. Nimeni nu îl văzuse până atunci. Formaţiunea s-a spart chiar când a început travaliul şi am avut de tras din această cauză şi eu, si copilaşul meu. Într-un final, totul s-a terminat cu bine. A urmat, după câţiva ani, o altă sarcină cu gemeni, pe care am pierdut-o la 4 luni”, a continuat Maria.

Aşa că au plecat în Spania, la muncă, convinşi că nu vor mai fi binecuvântaţi cu alţi copii. Maria a muncit în sere, în agricultură, Petru în construcţii. Alături de ei, mereu, unicul lor fiu, Marius. După 6 ani petrecuţi pe lângă Madrid, Maria a decis să facă un control medical de rutină. Medicii au descoperit probleme hepatice, însă diagnosticul final a sosit cu o întârziere de câteva luni şi a fost unul crunt: ciroză biliară primitivă. Era undeva, prin 2011.

Familia Ardelean s-a întors în ţară, fără să ia prea tare în seamă boala avertizată de specialiştii spanioli. „Mă simţeam bine, aşa că nu m-am îngrijorat. Totul până când am început să simt mâncărimi din ce în ce mai puternice. Întâi pe degete, apoi în tălpi, după care s-au extins pe tot corpul. Am fost la Arad, iar medicii mi-au prescris un tratament care nu m-a ajutat, ba din contră. Mi-au spus să mă întorc la ei când mă îngălbenesc şi fac febră, aşa că am plecat acasă”, şi-a amintit femeia.

Pe 29 iulie 2018, starea de sănătate a Mariei Ardelean a început să se degradeze. A făcut icter, febră, s-a dus de urgenţă la Spitalul din Arad unde, medicii, în urma unei ecografii, i-au spus răspicat: „Trebuie să mergi la Fundeni, la Bucureşti!”. Au plecat imediat spre Capitală, iar dr. Gabriela Smira de la Gastroenterologie Fundeni a ajutat-o pe Maria sa intre pe listele de aşteptare pentru un transplant hepatic. De aici încolo, doar Dumnezeu putea să o mai ajute, pentru că pe lângă scăderea dramatică si inexplicabilă, în ultimii ani, a numărului donatorilor de organe aflaţi în moarte cerebrală, grupa de sânge a Mariei este una extrem de rară, o grupă care, din nefericire, nu poate primi un organ decât de la un donator perfect compatibil.

Ea este femeia căreia stilista Teo Mărăcineanu, prin moartea sa, i-a salvat viaţa: "Mi-au cerut să vin de urgenţă că a apărut un donator"

Poate tocmai de aceea, speriat să nu îşi piardă femeia iubită, Petru Ardelean a început investigaţiile medicale pentru a dona o parte din ficatul său sănătos soţiei. Totul părea în regulă până în ultima zi a lui octombrie, când o nouă veste proastă i-a lovit pe cei doi soţi: ficatul lui Petru NU era compatibil!

Ce a urmat se numeşte deznădejde şi se tratează cu resemnare. Maria şi Petru au plecat dezarmaţi din Spitalul Fundeni, cu gândul să se întoarcă acasă la Sebiş. Urma o iarnă grea, care putea să le aducă orice, aşa că trebuiau să se pregătească.

„Persoana care ne-a găzduit, în Bucureşti, ne-a spus să mai rămânem o noapte. Noi eram decişi să plecăm, dar nu ştiu de ce am acceptat. Am amânat şi am zis că plecăm spre casă a doua zi, vineri. A doua zi, când eram gata de plecare, am primit telefon de la spital. Mi-au cerut să vin de urgenţă că a apărut un donator. Nu mai ştiu cum am ajuns la spital. Acolo, lucrurile s-au precipitat. Nici nu am avut timp să mă dezmeticesc. Toată lumea alerga în jurul meu. Internare, spălare, pregătire, alergat pe holuri, targă, formulare, sala de operaţie, anestezie... Totul în mintea mea e sacadat şi rapid, ca nişte flash-uri”, îşi aminteşte femeia.

Operaţia s-a desfăşurat în noaptea de vineri spre sâmbătă, 2 spre 3 noiembrie. Cu o zi în urmă, Teodora Mărăcineanu, o tânără superbă de doar 25 de ani, cu o carieră impresionantă pentru vârsta ei, se afla în stare gravă la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Suferise un accident vascular cerebral la sala de sport. Prietenii, colegii, rudele încercau disperate să o salveze, să o readucă la viaţă: „Dragi prieteni, fosti colegi, oameni dragi va rog din tot suflet sa ne rugam cu toţii pentru TEODORA care este la Spitalul Floreasca în urma unui AVC. Haideti cu toti, buni creştini diseara la ora 22 sa inaltam rugăciunile noastre către bunul Dumnezeu si Maica Domnului pentru sanatatea TEODOREI. Stiu si am incredere ca vom fi multi care ne vom ruga. Va multumesc si fie ca bunul Dumnezeu sa va dea inzecit pt.rugaciunile si gândurile vs.bune”, scria într-un mesaj scris pe Facebook şi distribuit de zeci de persoane.

Din păcate, pentru Teodora nu s-a mai putut face nimic. Dumnezeu a vrut-o la el, aşa că a chemat-o mai repede decât oricine s-ar fi aşteptat. Medicii au fost nevoiţi să declare moartea cerebrală a lui Teo, jurnalist la prestigioasa Revistă Marie Claire. Părinţii tinerei, doi oameni care şi-au păstrat raţiunea în ciuda durerii uriaşe care i-a copleşit, şi-au dat consimţământul ca organele tinerei să fie prelevate. Au acceptat ca Teodora, prin moartea ei să salveze alte vieţi. Şi a salvat chiar 3. Mariei i-a dăruit ficatul, iar alţi doi pacienţi în stare gravă au beneficiat de câte un rinichi.

„E un moment foarte greu pentru noi si, desi suntem jurnalisti si lucram cu cuvintele, acum ne e greu sa le gasim. Si asta pentru ca Teo, colega noastra, a plecat dintre noi. Avea doar 25 de ani si a suferit un accident vascular cerebral. Ne-o amintim cu totii zambind si ne tot gandim cum a stiut sa traiasca la maximum si cum s-a bucurat de fiecare clipa. Ne lipsesti, Teo, si toate gandurile noastre se indreapta spre tine.

Teo nu mai e printre noi, însă dispariţia ei a salvat 3 vieţi, aşa cum ea însăşi şi-a exprimat dorinţa”, au scris pe Facebook colegii Teodorei Mărăcineanu de la Marie Claire România.

Maria Ardelean s-a trezit la reanimare, după o intervenţie extrem de complicată care a durat o noapte întreagă. Transplantul i l-a făcut dr. Doina Hrehoreţ, singura femeie din Europa de Est care face transplant hepatic şi unul dintre cei 4 chirurgi români care efectuează asemenea intervenţii complexe.

A fost eleva a profesorului Irinel Popescu, şeful Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic ”Dan Setlacec” din cadrul Institutului Clinic Fundeni. I se mai spune şi „Îngerul de la Fundeni”, pentru că, dacă o vezi, fără să o cunoşti, nu prea înţelegi cum în spatele unei siluete minione si al unei figuri angelice se ascunde atât de mult talent si putere de a dărui viaţă. Dr. Doina Hrehoreţ are la activ mii de intervenţii chirurgicale la finalul cărora pacienţii au renăscut. Cu ajutorul lui Dumnezeu, asa cum îi place ei să spună! Şi poate că numărul celor cărora chirurgul le-ar fi putut dărui viaţa ar fi fost şi mai mare, dacă numărul donatorilor în moarte cerebrală ar fi crescut exponenţial, de la an la an, urmându-şi cursul firesc.

Săptămâna trecută, însă, minunea s-a produs după o prea lungă şi adesea ucigaşă pauză, au început să reapară donatorii în moarte cerebrală, salvatorii de alte vieţi. Şi, din fericire, nu a fost doar unul, ci au fost 4 donatori, adica mai mult de 15 vieţi salvate prin intermediul organelor transplantate la Bucureşti, Cluj sau Târgu Mureş.

La două zile după transplant, Maria a fost mutată de la Terapie Intensivă într-un salon. Valorile post operatorii erau bune, aşa că medicii nu au mai avut niciun motiv să o ţină la Reanimare. Refacerea ei a fost una rapidă, spre fericirea lui Petru Ardelean, sotul femeii, care nu a plecat deloc de pe holurile Spitalului Fundeni. Acum, „pe salon”, îi era mai uşor să o vadă pe Maria zâmbitoare, încrezătoare, renăscută. „Ce au făcut oamenii aceştia pentru mine (n.r. părinţii Teodorei), ce a făcut copila aceasta, nu poate fi exprimat prin cuvinte. Totul a fost o minune de la Dumnezeu. Începând cu faptul că ne-am amânat plecarea acasă, de parcă o forţă ne-a ţinut în loc şi terminând cu viaţa aceasta care a renăscut în mine”, spune Maria, cu lacrimi în ochi, mângâindu-şi brâul lat pe care orice proaspăt transplantat este obligat să îl poarte până când se recuperează total.

Ea este femeia căreia stilista Teo Mărăcineanu, prin moartea sa, i-a salvat viaţa: "O părticică din fiica lor trăieşte prin mine, datorită lor"

„Dumnezeu lucrează prin aceşti medici minunaţi care redau vieţile celor pierduţi. Le mulţumesc tuturor celor care m-au salvat, iar părinţii Teodorei sunt pentru mine îngeri pe pământ, pe care îi voi respecta şi îi voi iubi toată viaţa. O părticică din fiica lor trăieşte prin mine, datorită lor. Vă mulţumesc!”, a conchis Maria, lăsându-şi capul pe umărul soţului ei. Iubirea dintre cei doi soţi este electrizantă. Se privesc fericiţi că, odată cu minunea transplantului povestea lor de dragoste va putea continua, exact ca-n basme, până la adânci bătrâneţi.

Poate că rândurile de mai sus vor face mai usor de înţeles, pentru fiecare dinte noi cât de important este actul de donare. Un pacient aflat în moarte cerebrală nu mai are nicio sansă să se întoarcă la cei dragi. Dar există în el resurse care pot salva nu una, nu două, ci chiar cinci vieţi. Acestea sunt organele care pot fi prelevate prin acordul familiei. Dacă părinţii Teodorei nu ar fi acceptat prelevarea, Maria, poate, nu mai prindea sfârşitul acestui an, iar povestea ei alături de Petru s-ar fi încheiat dureros. Cu câteva zile înainte ca Maria să primească ficatul, un tânăr din Baia Mare, declarat în moarte cerebrală în urma unui traumatism cranio-cerebral a salvat 5 vieţi. Familia tânărului, la fel ca familia Teodorei Mărăcineanu, a acceptat prelevarea de organe, a acceptat să dăruiască viaţă!

Sursa: stirilekanald.ro

 

   

Traducere cu Google  

Romanian English French German Italian Portuguese Russian Spanish
   

Vă recomandăm o carte despre transplant în România! Mărturii de la donatori, pacienți și medici.  

Clic pentru detalii

   

Pagina pe Facebook  

Vizitati si pagina noastra pe Facebook!

   

Susțineți asociația cu 2% (clic pe foto)  

   

Statistici  

Vizitatori
2
Articole
132
Link-uri web
104
Afișări articole
262966