Povestea incredibila a lui Iosif: “Mai aveam doua saptamani de trait, dar am cedat ficatul care m-ar fi salvat. Un coleg de salon era pe moarte asa ca…”

Detalii
AddThis Social Bookmark Button

“Copii, va rog sa va aliniati! Atentie la mine, piciorul drept putin in fata, indoiti genunchii”, se aude un glas puternic de barbat pe partia Parang, chiar langa scoala sportiva. Este un profesor de schi care ii invata pe pusti secretele “zborului” pe zapada. Cine este el? Un tip cu alura sportiva, a carei varsta nu are nicio legatura cu felul in care arata: 56 de ani. Iosif Barabas, din Petrila, este in sine o poveste, povestea fericita a unui om salvat de la moarte datorita unui tranplant de ficat.

Cine nu-l cunoaste pe Iosif, se gandeste: “Ce om sanatos, ce sportiv! Viata petrecuta in aer de munte, in natura! Normal ca e sanatos tun!” Si asa si este acum, insa doar ambitia si Dumnezeu l-au ajutat sa fie azi un exemplu pentru cei mici si nu numai.

Povestea lui Iosif a inceput cu multi ani in urma. Lucra in mina, la Petrila, ca mai toti cei din zona. La 45 de ani a iesit la pensie si s-a apucat de schi. Iarna pe partie, vara cu afacerile de familie (nu va ganditi ca avea o munca de birou, nici vorba… constructii si alpinism utilitar…).

“In 2008 am facut un control medical de rutina. Se faceau analize gratuite si am zis sa profit si eu. Atunci mi-a fost descoperit virusul C. Indrumat de medicul de familie, am inceput sa fac naveta Bucuresti- Cluj. Timp de 6 ani am facut periodic analize si am fost tinut sub observatie. In 2014, din pacate, starea mea de sanatate s-a inrautatit”, si-a inceput povestirea Iosif.

A fost indrumat imediat catre Bucuresti, la Spitalul Fundeni, unde a fost preluat de speciaistii de la Gasteroenterologie, sub directa observatie a prof. dr. Liana Gheorghe.

“Au urmat 6 luni grele de asteptare. Analizele mele erau din ce in ce mai proaste, insa psihicul bun si moralul ridicat m-au facut sa ma simt mereu mai bine decat aratau documentele medicale. Stiam ca sunt pe lista de asteptare pentru un transplant de ficat si tot ce imi ramasese era sa ma rog ca organul sa apara in timp util pentru a-mi putea fi salvata viata”, a continuat Barabas.

Psihicul ardeleanului s-a dovedit a fi cu adevarat unul tare, nu de alta, dar barbatul a fost pregatit de 8 ori pentru a intra in sala de operatie cu posibilitatea de a primi un organ prelevat. Nu a fost, insa, sa fie “ficatul lui”. Ba era rezerva (n.r. in orice interventie de transplant hepatic, echipa medicala cheama 2 pacienti gata de operatie, gata sa devina primitori. Aceasta pentru ca in momentul interventiei sa existe o varianta de rezerva in cazul in care prima optiune nu poate primi ficatul din varii motve), ba nu era compatibil cu organul pregatit si tot asa. 

“Imi amintesc chiar ca, la un moment dat, am aflat, nu mai stiu cum, ca nu mai aveam mai mult de doua saptamani de trait. Analizele mele erau un dezastru, insa eu, paradoxal, ma simteam binisor. Atunci a venit la mine o doamna doctor care mi-a spus: <Iosif, in mod normal e randul tau pe lista la primirea unui ficat, dar, uite, un pacient este in stare grava, mult mai grava ca a ta. E pe moarte. A aparut un ficat, esti de acord sa il tranplantam pe el? E decizia ta! Tu esti cel care hotaraste, pentru ca este randul tau>. Nu am sa uit niciodata acel moment, pentru ca a fost unul de cumpana. M-am gandit un pic si i-am zis doamnei doctor: <Operati-l pe el! Salvati-i viata! Eu mai astept!>. Si l-au bagat in operatie si i-au salvat viata!”, si-a amintit Iosif.

Si Dumnezeu i-a rasplatit marinimia! La numai doua zile de la cruciala decizie, a aparut un nou ficat compatibil. De data aceasta chiar i-a venit si lui randul la viata. Era 28 noiembrie 2014. A intrat increzator in sala de operatie. Stia ca se afla pe mainile magice ale profesorului Irinel Popescu, şeful Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic ”Dan Setlacec” din cadrul Institutului Clinic Fundeni, si ale reputatului chirurg Vlad Brasoveanu. 

“Eram foarte emotionat. Un sentiment pe care numai un pacient in starea mea ar putea sa il cunoasca. Interventia de transplant a durat 9 ore. Lungi pentru echipa medicala si incredibil de scurte pentru mine. Stiu doar ca am adormit si ca m-a dominat in permanenta o stare de bine, de foarte bine. Ca si cand un inger pazitor m-a vegheat pe toata durata interventiei si imi spunea ca voi fi bine, voi fi in regula. La un moment dat am auzit o voce care imi zicea: <Gata, s-a terminat! Trezeste-te!>. Eu nu voiam sa ma trezesc din doua motive. In primul rand ma simteam foarte bine, in siguranta, in al doilea rand, pentru ca mi se parea ca totul a fost prea repede si ca nu a fost timp suficient pentru transplant. Mi se parea ca abia adormisem si acum voiau sa ma trezesc din nou”, a povestit barbatul.

Pe toata durata internarii la Bucuresti, lui Iosif i-a fost alaturi sotia sa, care nu l-a lasat singur nicio clipa. 6 luni, femeia si-a incurajat barbatul internat la Fundeni si i-a dat acestuia increderea ca totul va fi bine.

“Recuperarea a fost una usoara pentru mine. Nu am simtit dureri! Poate doar cu recapatarea echilibrului am avut o problema pe care am depasit-o, insa, destul de repede. Au urmat controale, monitorizare, iar de Craciun am fost acasa. A fost o bucurie imensa atat pentru mine, cat si pentru familia mea, in frunte cu fiul, dar si pentru prieteni. In 2014 pot spune ca m-am nascut din nou”, explica pacientul fericit.

Iosif Barabas nu stie foarte multe despre organul care i-a salvat viata. Stie  doar ca donatorul a fost din Turda, unde a avut loc un eveniment rutier in acea perioada. Ce stie sigur, insa, este ca odata cu ficatul a imprumutat ceva si din obiceiurile donatorului. “Am suferit cateva modificari evidente. Nu am sa vorbesc acum despre cele de comportament, pentru ca sunt greu de descris si de explicat. Am sa va spun doar doua lucruri. Sunt innebunit acum dupa mamaliga si usturoi, iar inainte le mancam moderat, fara sa ma pasioneze in mod deosebit”.

Recuperarea lui Iosif dupa transplantul hepatic a fost rapida. La 4 luni de la interventie, sfidand orice logica, Iosif mergea pe bicicleta, iar la un an, pe schiuri. Nu a riscat nimic. A facut totul cu prudenta, insa era nerabdator sa se intoarca la viata sa sportiva pe care a fost nevoit sa o abandoneze din cauza bolii.

Azi, Iosif este monitor de schi. In sezonul rece isi petrece mai tot timpul pe partie, invatand prichideii sa alunece pe zapada. Schiul si muntele sunt viata lui. Ii place sportul, miscarea si nu rateaza nicio ocazie sa iasa din casa.

Barabas este o poveste de viata fericita, din care fiecare dintre noi are ceva de invatat. Este vital sa constientizam cu totii cat de important este actul de donare. Un pacient aflat in moarte cerebrala nu mai are nicio sansa sa se intoarca la cei dragi. Dar exista in el resurse care pot salva nu una, nu doua, ci chiar cinci vieti. Acestea sunt organele care pot fi prelevate doar cu acordul familiei. Daca rudele celui de la care Iosif a primit ficatul nu si-ar fi dat consimtamantul pentru donarea organelor, povestea noastra nu ar fi existat azi. Oamenii au fost de acord, au acceptat sa daruiasca viata, au inteles ca in felul acesta, o particica din sufletul lor drag va continua sa traiasca. Si o face, Prin Iosif, profesorul de schi din Parang.

A.L.

1.jpg2.jpg3.jpg4.jpg5.jpg6.jpg7.jpg8.jpg9.jpg10.jpg

 


 

   

Traducere cu Google  

Romanian English French German Italian Portuguese Russian Spanish
   

Vă recomandăm o carte despre transplant în România! Mărturii de la donatori, pacienți și medici.  

Clic pentru detalii

   

Pagina pe Facebook  

Vizitati si pagina noastra pe Facebook!

   

Susțineți asociația cu 2% (clic pe foto)  

   

Statistici  

Vizitatori
2
Articole
130
Link-uri web
104
Afișări articole
256893