Ștefan Birtalan - uriașul de pe semicerc

Detalii
AddThis Social Bookmark Button

“Aurul viu” al handbalului romanesc

Un urias. Asa il tineam minte din vremea copilariei, cand urmaream cu sufletul la gura, pe ecranul „batranului” televizor rusesc alb-negru Rubin-102, transmisiile directe sau reluarile meciurilor de handbal ale Nationalei Romaniei, imagini care faceau sa mi se increteasca pielea si sa mi se umple ochii de lacrimi. Emotie si o mandrie pe care nu o intelegeam la varsta aceea, dar simteam ca aurul cucerit cu imense sacrificii de baietii nostri neinvinsi pe semicerc este cumva si pentru mine. Iar pivotul care indestula portile adversarilor cu goluri de senzatie era acest urias cu suflet de aur, pe numele lui Stefan Birtalan. Sau, daca vreti, „nea Bibi”, cum ii spun inca multi dintre cei care il cunosc direct si care nu inceteaza sa se mire ca la o varsta, cum s-ar zice, de... bunic, arata aproape la fel ca pe vremea cand lumea handbalului ii statea la picioare, el personal, handbalistul nascut in inima Transilvaniei, la Zalau, fiind desemnat cel mai bun handbalist de pe glob; si asta nu o data, ci de trei ori, performanta inca neegalata, dupa stiinta mea.

Am avut marele privilegiu sa il cunosc „in marime naturala”, daca ma pot exprima astfel, chiar cu o zi inainte sa implineasca 65 de ani. L-am vazut de departe intrand in parcul bucurestean cu un mers oarecum caracteristic celor care au practicat sport zeci de ani, insa usor greoi, dintr-un motiv pe care mi l-a dezvaluit putin mai tarziu, cu o ciuda indreptatita. Dar intalnirea noastra nu a avut drept subiect handbalul. Din pacate. Pentru ca Stefan Birtalan se numara printre cei care au fost nevoiti sa suporte un transplant de ficat, pentru a mai pastra speranta si bucuria de a se bucura in continuare de acest tezaur nepretuit ce ne-a fost dat tuturor si care este viata...

Boala nu iarta pe nimeni

Pentru multi este aproape de neconceput si, oricum, greu de inteles faptul ca un om ca nea Bibi, care a dus intotdeauna o viata cumpatata, sportiva, cum se spune, un barbat atat de robust, de activ si – deloc neglijabil – uimitor de optimist, chiar si dupa mult timp petrecut prin spitale, departe de iubirea lui de-o viata – handbalul, a devenit un pacient dependent de medicamente si legat pentru tot restul vietii de ficatul care a apartinut, pana acum 5 ani si 4 luni, altui barbat. Iar mesajul articolului de fata as dori sa fie – vreau sa o marturisesc cat se poate de explicit – ca boala, oricare ar fi ea, oricum s-ar numi si oricat de limitata ar fi raspandirea ei, nu ocoleste si nu iarta pe nimeni, indiferent de varsta si stare sociala, culoarea pielii ori sex, convingeri religioase sau apartenenta politica, profesie si asa mai departe.

Imi spune nea Bibi ca nu a fost niciodata bolnav, cu exceptia unui episod din copilarie, cand o apendicita perforata i-a pus viata in pericol, insa si-a revenit foarte bine, astfel ca dupa cativa ani a devenit un sportiv apreciat la varf pentru valoarea sa exceptionala, in intreaga lume. Notorietatea sa, echilibrul personalitatii, performantele si mai ales competenta sa in domeniul handbalului l-au propulsat, dupa retragerea din postura de jucator, in cea de antrenor. A profesat si in Qatar, unde i s-a acordat o atentie deosebita, astfel ca la fiecare 6 luni i se faceau analize medicale, dar niciodata nu i s-a spus ca ar fi existat macar o suspiciune de probleme ale ficatului. Totusi, revenit in Romania ca antrenor la echipa sa de suflet, Steaua, si totodata reincadrat ca ofiter in Ministerul Apararii, setul de analize obligatorii efectuate la Spitalul Militar Central in 2001 a relevat o situatie socanta: avea o hepatita virala de tip C activa de mult timp! A fost un soc puternic, atat pentru el, cat si pentru cei care il cunosteau bine, mai ales ca, potrivit medicilor, boala i se cuibarise in trup si evoluase in chip perfid, tacuta, vreme de peste 20 de ani. Caci marele sportiv – mare atat la propriu, cat si la figurat – se simtea foarte bine si nimic nu l-ar fi facut sa creada ca e atat de bolnav. Totusi, realitatea era de necontestat, oricat de dura s-a aratat ea.

O „Nationala” providentiala

Au urmat nenumarate analize, confirmate si reluate, tratamente si internari, un regim de viata strict, cu multa odihna si cu diete ce excludeau total grasimile si dulciurile, alcoolul si tigarile. Din acest punct de vedere nu a fost afectat astfel incat restrictiile sa il deprime, chiar daca nici medicatia, nici tratamentele naturiste (timp de 6 ani a consumat cu regularitate ceaiurile doctorului Ladislau Eltes) nu au dus la rezultatul dorit. Urmarea a fost deci destul de previzibila: celebrul medic prof.dr.Irinel Popescu, la cabinetul caruia a ajuns cu ajutorul fostului sau coechipier si prieten de o viata Cristian Gatu, i-a prezentat solutia ce nu mai putea fi ocolita: transplantul de ficat. A fost inscris asadar pe lista de asteptare la Clinica Fundeni, dar ulterior, in paralel, i s-a comunicat si o alta varianta de salvare. Era anul marii Olimpiade de la Beijing, iar guvernul chinez anuntase ca acorda tratament medical gratuit (inclusiv interventii chirurgicale si transplanturi de organe) sportivilor cu performante remarcabile la nivel mondial. In urma contactarii Ambasadei Chinei la Bucuresti, Stefan Birtalan a primit confirmarea ca i se aproba operatia si a ramas in asteptare. Din nefericire, boala a evoluat neasteptat de rapid, iar la inceputul verii lui 2008, cand de la Fundeni i s-a comunicat ca ar putea primi un ficat sanatos in Romania, a aflat si cumplita veste ca inca o amanare l-a putea costa chiar viata, in numai cateva saptamani.

„Pe 4 iunie am fost anuntat si pregatit pentru transplant – isi aminteste nea Bibi. Am fost intrebat daca mi-e frica. Nu-mi era, mai ales ca stiam ca asta era sansa mea sa traiesc. Apoi nu stiu ce pastile mi-au dat, ca m-am trezit abia a doua zi, dupa operatie. Nu ma durea nimic, ma simteam bine, iar dupa 10 zile eram externat si ma plimbam pe la mine, prin Obor. Acum, la fiecare 3 luni merg la spital sa mi se faca analizele, dar sunt monitorizat permanent. Va marturisesc ca am si citit mai multe carti despre bolile ficatului in perioada asta si stiu foarte bine ca, desi am un ficat sanatos, virusul bolii care m-a dus la transplant nu a disparut, ci e prezent in sange. Iar lucrul acesta ar trebui sa il cunoasca oricine, dar mai ales cei cu probleme hepatice. Si sa mai stie ca dupa operatie viata nu se intoarce la ceea ce a fost inainte. In afara regimului alimentar, eu iau acum zilnic o sumedenie de medicamente, fara de care, acum, noi doi nu am mai sta de vorba. Chiar daca par sanatos tun si, avand in permanenta o viata cumpatata, as putea sa ma gandesc ca am o noua existenta inainte, totusi nu uit ca virusul e acolo, pandeste...”

Mi-a vorbit mult nea Bibi, nu numai cu respectul si recunostinta cuvenite, ci si cu o admiratie aparte, despre echipa extraordinara de transplant de la Clinica Fundeni, altaturi de seful acesteia, dr.Irinel Popescu, cunoscut si recunoscut in domeniu pe plan international, amintindu-i pe medicii Liana Gheorghe,Victor Zota, Doina Hrehoret si pe toate cadrele medicale care sunt capabile de adevarate minuni. In cateva randuri, aflandu-se in strainatate, dupa efectuarea operatiei, si intrebat fiind unde i-a fost efectuat transplantul, a marturisit cu o oarecare mandrie indreptatita, de altfel, ca la Bucuresti. „Cum, la voi, in Romania, se face asa ceva?” – a venit replica aproape invariabila a cunoscutilor sai, uimiti, cetateni ai unor tari dezvoltate economic, dar unde imaginea tarii noastre este in continuare, si in acest al doilea deceniu al mileniului trei, una deplorabila, in care predomina cersetorii si tiganii infractori, maidanezii agresivi si vechile orfelinate cu copii legati de paturi, coruptii si vanzatorii de copii. Iata insa ca realitatea curata ne arata si o alta fata a lumii in care ne inversunam sa supravietuim de milenii, iar adevarul ca niste oameni formidabili, profesionisti de notorietate, ofera suferinzilor o a doua sansa la viata nu poate fi cumparat cu tot aurul din lume.

* * *

Alaturi de echipa de transplant, fostul multiplu campion mondial nu uita nicio clipa ca langa el au stat si stau alti oameni de mare valoare si caracter, incepand cu cei din familie, prieteni, fosti colegi. „Ma simt bine, savurez viata (pe care puteam sa nu o mai am astazi), sunt extraordinar de impresionat cand oamenii ma mai recunosc pe strada, ma saluta si ma intreaba ce mai fac. Mai am si necazuri, ca, de exemplu, de-aia m-ati vazut schiopatand putin: am alunecat ca prostul asta-iarna si mi-am fracturat bazinul. La varsta mea imi revin mai incet, dar nu ma plang deloc. Nu sunt dintre cei carora azi le e bine, maine se simt rau si tot asa. Din cand in cand – imi marturiseste nea Bibi – ne mai intalnim, fostii coechipieri de la Nationala: cu Cristi Gatu, Vasile Stanga, Radu Voina, Chicid, Orban... Cel mai bun dintre noi, dupa parerea mea, ramane insa Gheorghe Gruia, dar el a plecat din tara de multi ani si s-a stabilit in Mexic. Noi depanam amintiri, mai facem planuri, cat se poate, pentru handbalul romanesc, si bem... apa plata cu lamaie!”

Personal, trebuie sa marturisesc si eu ca m-am despartit de acest om absolut deosebit cu regret ca timpul zboara de la o vreme cam prea repede. Inainte sa ii urez la multi ani pentru a doua zi, nu am rezistat insa si l-am intrebat ce „dimensiuni” are. La cei 1,95 metri („Dar de-acum, zice el, incep sa scad, la anul poate voi avea doar 1,94, poate peste inca doi ani si mai putin, ca asa e cand varsta isi spune cuvantul.”), are o greutate rezonabila, dar si un umor sanatos, subtil si un optimism debordant. In rest, viata merge inainte, cu bunele si cu relele ei, totusi nea Bibi prefera jumatatea plina a paharului. Fie el si cu limonada!...

Adrian-Nicolae POPESCU

   

Traducere cu Google  

Romanian English French German Italian Portuguese Russian Spanish
   

Vă recomandăm o carte despre transplant în România! Mărturii de la donatori, pacienți și medici.  

Clic pentru detalii

   

Pagina pe Facebook  

Vizitati si pagina noastra pe Facebook!

   

Susțineți asociația cu până la 3.5% din impozitul anual datorat (clic pe foto)  

   

Statistici  

Vizitatori
3
Articole
180
Link-uri web
104
Afișări articole
454816