Istoric

Detalii
Categorie: Info
Publicat: Duminică, 19 Aprilie 2015 15:26
AddThis Social Bookmark Button
 
SCURTĂ PREZENTARE A ISTORICULUI ACTIVITĂȚII DE TRANSPLANT DIN ROMÂNIA
 
Primele încercări de transplant de organe în România datează încă de la înceăutul secolului XX și se datorează Dr.Florescu, care, lucrând în cadrul laboratorului de chirurgie experimentală al Facultății de Medicină din București, a efectuat mai multe transplanturi experimentale de rinichi. Operațiile nu au fost încununate de succes, iar Dr.Florescu a considerat că aceasta se datorează unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau până la urmă necrotici), motiv pentru care a încercat diferite locuri din organism pentru transplant în speranșa că va găsi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a întâmplat, desigur, ți experimentele au fost abandonate.
 
În 1958, profesor doctor Agrippa Ionescu realizează primul transplant de piele într-un cadru spitalicesc organizat, iar în 1962 este efectuat primul transplant de cornee. În a doua jumătate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca și Vladimir Fluture la Timișoara, și Dumitru Popescu-Fălticeni împreună cu Emil Papahagi la Spitalul de Urganță Floreasca București, efectuează transplant experimental de ficat.
 
Primul transplant reușit al unui organ solid din România la om a fost efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, în februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator în viață (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scur timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timișoara de o echipă condusă de Prof.Dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989 se efectuează doar transplanturi de rinichi și acestea în număr relativ redus.
 
În anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din România, de către Prof.Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Județean Cluj-Napoca (devenită ulterior Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca).
 
Începând din 1995 se intensifică eforturile de organizare a unei rețele naționale de transplant, desfășurate în mai multe etape:
 
 
În 1997 a luat ființă Asociația Profesională "ROMTRANSPLANT" care va juca un rol important, atât pe plan științific, cât și pe plan organizatoric, în dezvoltarea transplantului românesc.
 
Cele 5 congrese naționale, cu participare internațională, ale acestei asociații (1998 - Cluj-Napoca - președinte Prof.Dr. Mihai Lucan; 2000 - București - președinte Prof.Dr. Irinel Popescu; 2002 - Tg.Mureș - președinte Prof.Dr. Radu Deac; 2004 - Constanța/Eforie Nord - președinte Prof.Dr. Vasile Sârbu și 2006 - Cluj-Napoca - președinte Prof.Dr. Mihai Lucan) au reprezentat momente de referință din toate punctele de vedere.
 
Este de menționat în mod deosebit congresul din anul 2000 (București - Hotel Intercontinental) când, la deschiderea lucrărilor, Prea Fericitul teoctist, Patriarhul Bisericii Orotodoxe Române, a prezentat un discurs extrem de important, în care, pe de o parte, a exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedați în moarte cerebrală, iar pe de altă parte a susținut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru creștini.
 
Președintele ROMTRANSPLANT este, din 1997 până în prezent, Prof.Dr. Irinel Popescu, iar secretar general, Prof.Dr. Mihai Voiculescu.
 
În 1997 este efectuat primul transplant hepatic de către Prof.Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care nu a fost urmat, însă, de supraviețuirea bolnavului. Din același an, conducerea programului de transplant renal de la Spitalul Fundeni este preluată de Prof.Dr. Ioanel Sinescu, după pensionarea Prof. Eugeniu Proca.
 
În 1999 este efectuat primul transplant cardiac de către Dr. Șerban Brădișteanu la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, urmat la foarte scurt timp de cel de-al doilea, efectuat la Centrul de Chirurgie Cardiacă din cadrul Spitalului Județean Tg.Mureș de către Prof.Dr. Radu Deac.
 
Tot din 1999, România are un reprezentant în Comisia de Transplant a Consiliului Europei (Prof.Dr. Irinel Popescu), ceea ce permite adoptarea imediată a prevederilor europene și va conduce, în final, la adoptarea unei noi legi a transplantului, adaptată cerințelor europene, în anul 2006.
 
În anul 2000 este efectuat primul transplant hepatic cu supraviețuirea bolnavului, de către Prof.Dr. Irinel Popescu la Spitalui Fundeni, iar în octombrie 2000, primul transplant de ficat de la donator în viață, de către aceeași echipă (transplant de la mamă la fiică).
 
În anul 2001, Prof.Dr. Margit Șerban efectuează în centrul universitar Timișoara primul transplant medular, urmat la scurt timp de echipa Spitalului Fundeni (Prof.Dr. Dan Coliță, Prof.Dr. Constantin Arion).
 
În 2003, echipa de la Spitalul Județean Constanța (Prof.Dr. Vasile Sârbu, Dr. Simona Dima) efectuează primul autotransplant de insule pancreatice; în 2004, la Institutul de Urologie și Transplant Cluj-Napoca, Prof.Dr. Mihai Lucan efectuează primul transplant combinat de rinichi și pancreas, iar în 2005 la Institutul Clinic Fundeni (Prof.Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima) efectuează primul allotransplant de insule pancreatice la un bolnav de ciroză și diabet, căruia i s-a efectuat un transplant combinat de ficat și insule pancreatice. Transplantul de celule stem a fost efectuat pentru prima dată în anul 2004 pentru a afecțiune a miocardului (Prof.Dr. Ștefan Drăgulescu, Prof.Dr. Virgil Păunescu - la Institutul de Cardiologie din Timișoara), și în anul 2005 pentru o afecțiune a ficatului (Prof.Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima - la Institutul Clinic Fundeni). În tot acest timp, atât legislația, cât și cadrul organizatoric, au cunoscut îmbunătățiri permanente.
 
În anul 2005 s-a înființat Agenția Națională de Transplant, iar pe 27 iunie 2005 s-a constituit Asociația Transplantaților de Ficat din România LIVERTRANS.
 
Începând cu anul 2005, în România se sărbătorește, urmând modelul european, Ziua Națională a Transplantului, în cursul primăverii fiecărui an.
 
În anul 1998 fusese introdusă prima lege modernă a transplantului din România - Legea nr.2/1998 "privind prelevarea și transplantul de țesuturi și organe umane" în care erau specificate toate condițiile de prelevare și transplantare a organelor și țesuturilor. Aceasta a fost înlocuită în prezent de Titlul VI "Efectuarea prelevării și transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic" din Legea 95/2006 "privind reforma în domeniul sănătății" în care apare, în plus, un capitol detaliat asupra transplantului de celule și țesuturi, iar reglementările privind transplantul de organe sunt aduse la zi. Legea transpune directivele europene în domeniu (Directivele 2004/23/EC, 2006/17/EC ți 2006/86/EC), iar Directiva 2010/53/EC - privind standardele de calitate și siguranță ale organelor umane destinate transplantului - urmează a fi transpusă în legislația națională până la 27 august 2012. Alinierea la legislația europeană este și rezultatul prezenței unui reprezentant al României (Prof.Dr. Irinel Popescu) în Comisia de transplant de organe și țesuturi a Consiliului Europei.
 
Ca rezultat al activității de transplant, în prezent în România s-au efectuat peste 3000 de transplanturi renale (în centrele universitare București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța și Oradea), peste 660 de transplanturi hepatice în Institutul Clinic Fundeni, peste 500 de transplanturi medulare, peste 50 de transplanturi cardiace, precum și câteva mii de transplanturi tisulare. Realizările din domeniul transplantului au primit o importantă recunoaștere la nivel național în anul 2000, când Președintele României Emil Constantinescu a atribuit înalte distincții ale României următorilor: Prof.Dr. Eugeniu Proca, Prof.Dr. Irinel Popescu, Dr. Șerban Brădișteanu, Prof.Dr. Radu Deac, Prof.Dr. Mihai Lucan, Prof.Dr. Ioanel Sinescu, Prof.Dr. Dan Tulbure, Prof.Dr. Petru Drăgan și Prof.Dr. Vladimir Beliș.
 
Anul 2012 (decembrie) a marcat un eveniment remarcabil și anume instituționalizarea a peste 45 de coordonatori de transplant intraspitalicești și anesteziști însărcinați cu identificarea potențialilor donatori. Această decizie a fost posibilă cu ajutorul prof.Dr. Francis Delmonico (președinte TTS) și a Dr. Mirela Busic (președinte SEEHN) în urma a două vizite de lucru efectuate în România la invitația coordonatorului național de transplant Dr. Victor Zota. Deși legislația prevedea plata acestor coordonatori și a anesteziștilor responsabili, ministrul sănătății din acea perioadă Eugen Nicolaescu a hotărât că nu este cazul ca acești specialiști să fie remunerați. Făcând o muncă voluntară 100%, acești profesioniști au reușit să situeze România pe primul loc în Europa în anul 2013 ca și procent de creștere a activității de transplant (o creștere cu 100% față de anul 2012). Acest trend ascendent s-a menținut și în anul 2014, România având în momentul de față o activitate de transplant la nivelul standardelor europene.